| 1.
|
ASEMĂN'ARE, asemănări, s.f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul si asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv., adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondenţă între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. - V. asemăna.
Sursă
: DEX'98
(22872)
- RACAI |
| |
| 2.
|
Asemănare ≠ deosebire, neasemănare
Sursă
: Antonime
(69591)
- siveco |
| |
| 3.
|
ASEMĂN'ARE s. 1. v. potrivire. 2. (MAT.) similitu-dine. Sursă
: Sinonime
( 172584)
- siveco |
| |
| 4.
|
asemăn'are s. f., g.-d. art. asemănării; pl. asemănări
Sursă
: DOR
(224342)
- siveco |
| |
| 5.
|
ASEMĂN//'ARE ~ări f. 1) v. A ASEMĂNA si A SE ASEMĂNA. 2) Similitudine între lucruri sau între acţiuni; analogie. ◊ Fără ~ extraordinar, incomparabil. 3) mat. Corespondenţă între punctele a două figuri, astfel încât raportul lungimilor segmentelor omoloage să fie constant. /v. a (se) asemăna
Sursă
: NODEX
(323848)
- siveco |
| |
|
|